Şi mi-am zis că nu deschid blogul, nu deschid twitterul, nu deschid messul, nu deschid facebookul, ba chiar şi telefonul mi l-aş închide numai să nu aud şi să văd cum tăbărăsc peste mine bloggerii ce anunţă că nu mai pot veni. Dar credeţi că m-am putut abţine? Nu. Şi-am deschis toate cele de mai sus.Şi imediat am observat chestia la care mă aşteptam.
Şi dă-i şi luptă, şi caută oameni şi adu oameni, vezi că nu ai minute, nu ai credit, ăla nu-i online, celaltul e accidentat. Un maraton contra-cronometru de căutare de înlocuitori pentru cei ce nu au mai putut veni la eveniment. Astfel făcută încălzirea fu făcută, senvişul mâncat, echipamentul luat, ş-am plecat.
Ş-am ajuns la teren. Micile întârzieri, faceri de echipe, salutat oameni nevăzuţi de ceva luni, scurte discuţii cu suporterii şi suporteriţele din această zi, cărora tre să le mulţumesc în mod special pentru că au îndurat un frig lejer, adică, pic de vânt şi momente în care soarele se ascundea şi răcorea atmosfera.
Pe teren. Pe teren fu bună dispoziţie, momentele mele de nebunie la erorile coechipierilor, dar rare momente şi pentru asta tre să-i felicit (Cosmin (Petru) , EBogdan, Alex Negru, Sorin, Dany + eu, Pavel) că au făcut tot posibilul ca noi să ieşim cei mai buni dintre cei buni, adică, pe primul loc. Meciurile, echipele şi scorurile le puteţi urmări aici. Golurile frumoase nu au lipsit, multe parcă nu prea fu, oameni dornici să slăbească şi apoi…
Apoi să pună kilogramele înapoi la berea de după eveniment. Bere ce a mers foarte bine, ce ar fi putut merge şi mai bine dacă am fi fost serviţi mai repejor. Dar una peste alta, am ieşit din casă, ne-am simţit bine şi pentru acest lucru trebuie să le mulţumim celor de la Icar Tours ce ne-au facilitat prezenţa noastră pe durata celor 3 ore de fotbal blogosferic.
Acestea fiind spuse, declar sincer, că vă aştept şi la următoarea ediţie. Care va fi…